Henry J. Kaiser (1882-1867) a fost unul dintre exponenții cei mai spectaculoși ai capitalismului american din prima jumătate a secolului XX. Un fel de Henry Ford ceva mai puțin cunoscut.
Kaiser a intrat în afaceri cu un studio foto, apoi s-a apucat de construcții de drumuri, domeniu în care a făcut, cum se spune, primul milion de dolari. În anii celui de-al doilea război mondial a trecut la construcția de nave de război, domeniu în care, deși nu avea niciun fel de pregătire, a excelat. Iar în anii de după război, intuind cererea explozivă de autoturisme, a convertit o fostă fabrică de bombardiere într-una de mașini și a intrat pe piață.
Compania Kaiser Motors a avut succes din prima zi, prin modelul Henry J, o mașină populară și ieftină. Dar Kaiser a sesizat o altă oportunitate: automobilele sport, care la acel moment reprezentau o raritate pe piața americană, provenind în mare parte din Anglia.
Pentru a-și duce la îndeplinire planul, Kaiser a intrat într-un parteneriat plin de năbădăi cu sclipitorul designer auto Howard Darrin, care mai oferise consultanță și giganților Packard și General Motors. Au stabilit termenii colaborării, iar designerul s-a apucat de treabă.
La începutul anului 1952, Kaiser a făcut o vizită la aterlierul lui Darrin pentru a vedea prototipului noului model sport. Era o mașină revoluționară pentru acea vreme, cu o caroserie din fibră de sticlă, uși culisante și centuri de siguranță (un singur model american mai avea centuri pe vremea aceea). Lui Kaiser, prototipul „pupăcioasei”* nu i-a plăcut deloc, dar tânăra lui soție a zis: Iubitule, mașina asta e cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată!
După cum se poate observa și din imagini, doamna Kaiser a cam avut dreptate. Și, datorită ei, a apărut Kaiser-Darrin. Deși impecabil construit, modelul a fost de la început sub-motorizat pentru pretențiile sport pe care le ridica. Motorul de 91 de cai propulsa mașina de la 0 la 100 km/h în 15 secunde, iar viteza maximă era de doar 153 km/h. Coroborând asta cu un preț foarte piperat, Kaiser-Darrin nu a fost un mare succes de casă. În total, s-au produs doar 453 de exemplare, iar după doar câțiva ani compania, confruntată cu probleme financiare, a închis linia de producție a mașinii sport.
Însă povestea nu se oprește aici pentru că Howard Darrin a preluat tot stocul rămas, l-a remotorizat până la 300 de cai și 233 km/h și l-a vândut cu mare succes clienților californineni sub numele Kaiser-Darrin Special. O astfel de mașină, perfect conservată, s-a licitat acum trei ani până la 176,000 de dolari americani. Nu știm unde ia RCA online proprietarul, dar am fi onorați dacă ar apela la noi.
* În 1952, la lansarea prototipului, un jurnalist auto a scris despre grila față a mașinii „zici că vrea să-ți dea un pupic.”
RCARO